Cazinoul din Constanta - Unde au fost prima dată jocuri de noroc?

 „Pe porțile Cazinoului din Constanța au trecut râuri de trăsuri, mătăsuri și diamante”, relatează criticul de artă Doina Pauleanu, autoarea amplei monografii a Cazinoului. Clădirea simbolică a orașului, care a stârnit controverse ani de zile, a adus clasa înaltă a Europei în zonă timp de decenii.

Din 1910 și până în 1916, Constanța dobândise statutul de stațiune balneară, datorită acestei clădiri. După ce guvernatorii acelor vremuri au reușit să „cucerească” o porțiune de mare prin construirea acestui edificiu strălucitor, în stil Art Nouveau, râurile de trăsuri, mătăsi și diamante au început să treacă pe lângă porțile sale – cei mai bogați oameni din Europa acele timpuri. Și cum au apărut cele primele cazinouri online din România pe care la moment sunt actuale luând în considerare istoricul trecut.

Din 1910, când a fost inaugurată clădirea, și până în 1916, Cazinoul a fost un loc de elită, clasa înaltă a Europei și-a etalat bijuteriile extravagante și cele mai fermecătoare rochii și costume.

În ciuda faptului că este cunoscut ca un loc de lux, Cazinoul și-a păstrat și funcția principală de salon care deservește populația locală – organizând spectacole, baluri și diverse evenimente. În ciuda asemănărilor de nume, Cazinoul a fost numit în mod impropriu „Cazinou”, deoarece nu era de fapt un loc pentru a juca sloturi și jocuri de noroc. Era un loc select pentru oamenii bogați să socializeze și să se distreze. Ca o notă rapidă, în primele epoci ale secolului trecut, jocurile de cazinou atât în ​​Europa (sursa: wikipedia.org/) cât și în SUA au luat aripi.

Atmosfera din interiorul clădirii obișnuia să hipnotească pe toată lumea și chiar și cei care nu își permiteau să intre în Cazinou din cauza prețurilor prohibitive, se plimbau, ascultand muzică fermecătoare.

Aici se organizau și căsătorii. Atmosfera de aici, până la Primul Război Mondial, a fost cea mai strălucitoare și Constanța a devenit un oraș la modă. „Aici puteai veni la porțile Orientului să iei pulsul zonei.” , menționează criticul de artă Doina Pauleanu.

Potrivit directorului Muzeului de Artă Constanţa, Doina Pauleanu, dezvoltarea Constanţei în primii ani a fost indisolubil legată de Cazinou. Pentru a face orașul cât mai atrăgător, au fost construite stațiuni balneare maritime și Kurzaal (sala de divertisment), care au oferit vizitatorilor posibilitatea de a petrece un timp grozav între băile pe care le făceau. Erau în mare parte băi de aer maritim. Primul nume sub care a fost cunoscut edificiul a fost Kurzaal – sala de divertisment care exista în toate stațiunile de pe litoral din Europa. Moda turismului balnear a prins foarte repede, această zonă fiind percepută ca o stațiune de lux pe litoral.

Dezvoltarea Constantei si extinderea ei pana la mare

Perioada de construcție a Cazinoului a fost din 1903 până în 1910. Faleza a fost construită de Anghel Saligny, o lucrare gigantică care a însemnat de fapt mărirea orașului și luarea spațiului de la mare. Construcția Cazinoului a început în 1903, sub echipa lui Scarlat Varnav – prefectul Constanței, și Cristea Georgescu – primarul, care i-au angajat pe un tânăr arhitect de doar 32 de ani – Daniel Renard – căruia i-au încredințat acest dificil plan.

Acceptând acest plan și introducând elementele Art Nouveau, Constanța a dat dovadă de vocație europeană. S-a trecut de la stilul foarte simplu, cu deschideri modeste, la elemente de noutate deja prezente în arhitectura vremii din Europa de Vest.

Desigur, au fost oameni care nu erau pregătiți să accepte modernitatea acestei limbi, care au simțit că edificiul seamănă cu o trăsură sau cu o bucată de profiterol.

Odată cu construirea Cazinoului, echipa Varnav/Cristea Georgescu reușește să preia Constanța cu două decenii înainte de momentul ieșirii din influența seculară turcească, modernizând-o și ridicând-o la stilul vest-european.

Criticul de artă Doina Pauleanu subliniază că echipa la acea vreme avea deschidere și dorință de a face lucruri mari: „Luarea unei zone de mare, extinderea unui oraș peste ea și ridicarea unei clădiri la care se raportează o țară întreagă și elitele Europei – nu este doar un lucru simplu!”

În august 1910, a fost inaugurat Cazinoul, iar un an mai târziu, acesta a fost acordat Societății Marilor Așezări, condusă de baronul Edgar de Marcey, care devine și directorul Cazinoului din Mamaia.

Printre clauzele contractului a fost stipulată construirea unui hotel de 200 de camere care să deservească cele două cazinouri. Este vorba despre hotelul Palas din Mamaia si hotelul Sinaia. Aceste hoteluri trebuiau să fie foarte elegante și să fie amplasate discret, pentru ca bogățiile acelor vremuri să poată veni cu ușurință în incognito și să-și cheltuiască banii.

Un reper al Belle Epoque

Niciun alt monument nu ilustrează atât de perfect Belle Epoque din Constanța ca clădirea Cazinoului. Datând din primii ani ai secolului trecut, Cazinoul a fost construit la inițiativa primului rege al României, Carol I. A fost inaugurat în 1910, iar până la al Doilea Război Mondial, a fost principalul punct de întâlnire pe litoral pentru turiştii bogaţi care se bucurau de jocurile de noroc. Fundațiile Cazinoului Constanța au fost modificate de trei ori în funcție de perspectivele arhitecților, Daniel Renard și Petre Antonescu.

O piesă de arhitectură eclectică, cu multe decorațiuni de inspirație marină, inclusiv ferestrele sale aproape suprareale cu ochiuri cu vedere la Marea Neagră, Cazinoul era locul în care erai primit doar dacă erai îmbrăcat după ultima modă, unde se pierdeau și se câștigau averi. în doar câteva minute.

Cazinoul a avut partea sa de pierdere în evenimentele istorice dramatice care au modelat existența țării în secolul trecut. A fost folosit pentru scurt timp ca spital de război în primul război mondial și a fost transformat în spital în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Regimul comunist a folosit-o ca clădire administrativă, iar ultima restaurare majoră a fost făcută în 1988. După 1990, degradarea sa avansată și investițiile financiare substanțiale necesare pentru restaurarea ei i-au complicat, și mai mult, credința sa oarecum dramatică. Un proiect major de renovare a început abia în 2020.

Cândva un simbol glamour și iconic al aspirațiilor în creștere ale României, Cazinoul este astăzi grav afectat de indiferența autorităților a căror indecizie l-a lăsat neprotejat. Chiar și așa, ademenește vizitatorii visători cu aerul său nostalgic și poveștile vechi de un secol.